Relieful variat, lipsit de campii propriu-zise, cuprinde parti insemnate din cele trei ramuri ale Carpatilor Romanesti precum si din Depresiunea Colinara a Transilvaniei, conferiindu-i Regiunii Centru individualitate si originalitate geografica.
„Personalitatea” geografica Muntiilor Apuseni este definita de o serie de trasaturi de ansamblu, dar si de detaliu: diveristate geologica, fragmentare tectonica accentuata ce a trasformat aceasta unitate montana intr-o asociere de hosrturi si grabene, lipsa de „spectaculozitate” a relefului glaciar este compensata de extensiunea considerabila a calcarelor si dolomitelor calcaroase, diversitatea resurselor subsolului, unele exploatate fara intrerupere inca din antichitate, explicand printre altele vechea si intensa umnaizare a acestor munti.
Formarea si dezvoltarea spatiala a Depresiunii Colinare a Transilvaniei s-au repercutat in configuratia generala a Carpatilor Romanesti. Influentele sale tectonice, morfologice, de peisaj si de habitat, transmise spatiilor muntoase invecinate si chiar altor unitati geografice mai indepartate, au fost echilibrate prin relatii complementare extrem de complexe, vadite in sistemul geografic al Depresiunii Transilvaniei. Fragmentarea tectonica, alaturi de cea subaeriana, a facilitat aparitia unor „porti” in intregul lant carpatic. Aceste legaturi permanente se reflecta in functionalitatea sa complexa prin : pemanenta patrundere a maselor de aer vestic mai calde si mai umede, statornicia conditilor ecologice favorabile dezvoltarii padurilor de cvercinee si a fagetelor, varietatea posibilitatilor de legaturi rutiere si feroviare, permitand o integrare armonioasa a intregului potential economic si social a lumii din interiorul arcului carpatic in sistemul national. Discontinuitatea relativa de pesiaj, care este data de prezenta culoarelor de vale, a depresiunilor marginale si de manifestarea proceselor catabatice, de la periferia estica a Muntilor Apuseni constituie o caracteristica a Depresiunii Transilvaniei. Deosebit de semnificativa pentru aceasta depresiune este existenta numeroaselor lacuri sarate situate in relieful salifer(naturale si antropice) si intre valurile de alunecare, precum si iazurile amenajate in scopuri agropiscicole pe raurile din Campia Transilvaniei si Podisul Tarnavelor. Pe masura puneii in valoare a resurselor naturale si dezvoltarii social-economice, populatia din Depresiunea Transilvaniei a inregistrat o evolutie numerica continua, dar neuniforma.
Carpatii Meridionali reprezinta cea mai masiva, tipica si spectaculoasa regiune montana a tarii, avand unele similitudini cu Alpii. Parte distincta a Carpatilor Meridionali, Muntii Fagaras, cei mai spectaculosi si inalti munti ai Romaniei se afla pe teritoriul Regiunii Centru, inspirandu-l pe geograful francez Emmanuel de Martonne sa-i denumeasca si Alpii Transilvaniei. Unitatile montane ce se afla in aceasta regiune se individualizeaze prin forme deosebite ale reliefului glaciar si rezidual.
Carpatii Orientali ce se intind in Regiunea Centru sunt reprezentati in special de muntii vulcanici ce dau o nota dinstincta in peisajul geografic al regiunii atat din punct de vedere al cadrului natural cat si ecomomic. Un rol deosebit il are si Depresiunea Brasovului care marginita de munti josi (Muntii Vrancei, Intorsurii, Piatra Mare, Postavaru, Persani, Baraolt, Bodoc, Nemira) este larg deschisa spre toate directiile; spre nord-est, prin pasul Oitus spre Moldova, spre est se face legatura cu Tara Buzaului (sosea si tunel feroviar Teliu); spre sud-est, prin pasul Bratocea prin Valea Teleajenului; spre sud, prin pasul Predeal si Valea Prahovei, cu sudul tarii; spre sud-vest, prin Culoarul Bran-Rucar cu Depresiunea Campulung; spre nord prin Pasul Tusnad se face legatura cu zona depresionara Ciuc-Giurgeu. Depresiunea Brasovului are aspectul unei campii, fiind foarte neteda si supusa unor inundatii pana in vremuri istorice recente.